Psalmii dupa mine

Cand am inceput sa scriu prima data despre Psamlmi, nu-mi propusesem sa „ma ocup” de toi Psalmii, intr-o carte! Nici nu stiu cum de mi-a venit ideea, Dar, Slava Domnului, ca mi-a venit! Si desigur, nu la voia-ntamplarii! Si nu voluntar! Ma simt minunat ca am facut asta! M-a zidit si in acelasi timp mi-a intarit setea de cunoastere a Vechilor Scripturi, si nu numai.

De altfel, imi amintesc destul de bine ca in primii ani de scoala (citeam inainte de clasa I-a), am citit prima „carte”, care a fost istoria lui Iosif, cuprinsa intr-o singura „brosura”! Desigur ca faptul e de neuitat! Cam de atunci am inceput sa citesc si Psalmii, dar ca simple rugaciuni. Aveam „Noul Testament si Psalmii” in traducerea lui Gala Galaction, de la o matusa care mergea la Oastea Domnului!

Primul Psalm, de care, despre care am scris, a fost Psalmul 136. De multa vreme, mi-a placut enorm acest Psalm. Si acum cand il citesc, desi nu sunt „slab de inger”, nici nu am „atentie de primavara”, vorba fratelui meu mai mic, Pastorul, lacrimez. Dar intr-atat ca daca incep sa vorbesc ceva, ma ineaca plansul!